Biografie

M-am născut în Nehoiu, singurul și cel mai fain orășel de munte din județul Buzău.

Pasiunea pentru scris am dobândit-o de cum am terminat cu bastonașele și “Ana are mere”.

Cam prin 1988-’89, pe când mă instruiam în Școala Militară de Artilerie Antiaeriană și Rachete de la Brașov, mi-au apărut câteva texte micuțe în Viața Studențească, spre maxima satisfacție personală.

Prima carte am lansat-o în toamna lui 2007 în parcarea din fața Sălii Polivalente din București.

De-atunci cărțile mi-au ieșit în lume cu ajutorul a felurite edituri:

2007 – Joi seara, în parcare – proză scurtă – Editura Anca;

2007 – Între două decolări – proză scurtă – Editura Anca;

2010 – Antologia Festivalului de Literatură Lili – proză scurtă – Editura Tritonic;

2011 – Nepovestitele trăiri ale templierilor români – roman – Editura ALLFA – primul autor român publicat în colecţia Strada Ficţiunii;

2012 – Nepovestitele trăiri ale templierilor români, Cartea a II-a – roman – Editura ALLFA;

2014 – Una pe inimă, una pe dos – versuri – Editura Tracus Arte;

2014 – Împlinirea – proză scurtă – ebook – Humanitas;

2015 – A fi sau a nu Wi-Fi – proză scurtă, foarte scurtă și ultrascurtă – Editura Tracus Arte;

2015 – Pe vremea când lumea începea să-și taie porcul de pe listă – proză scurtă – Editura Tracus Arte;

2016 – Otrava noastră cea de toate zilele – proză scurtă – Editura Tracus Arte;

2016 – Provinciale – proză scurtă – Editura Tracus Arte;

2017 – 1312 Sirene – Proză românească din deceniul doi – Antologie de proză scurtă coordonată de Horia Gârbea – Editura Neuma;

În aprilie 2014, la Institutul Cultural Român am debutat cu piesa de teatru “Familia, această celulă de bază a societăţii cu rate la bancă, serviciu stresant, amor nebun şi proteza bunicii”, piesă care a obținut record de audiență în cadrul Clubului Dramaturgilor.

Începând cu 2007 am publicat în revistele Luceafărul, Argeş, Apostrof, Actualitatea Literară, Arena Literară, Revista de Suspans, Tiuk!, Filme Cărți, Din dragoste pentru artă, Melidonium, Destine Literare (Revista Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români), Cenuşă de Trandafir și Apollon.

În 2009 am obținut “Premiul Special pentru Proză la Festivalul de Literatură Lili” al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, iar în 2011 Clubul de Proză “La formarea ideilor” al Uniunii Scriitorilor din România mi-a acordat “Premiul pentru cel mai bun tânăr scriitor al anului 2011”.

Din decembrie 2012 sunt membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Pot fi găsit pe blog, Facebook, Twitter, Google+, Goodreads, LinkedIn ori Pinterest.

20 Comments

  1. Mi se intampla rar sa dau click pe linkuri avand topicuri diferite decat cele pe care le caut, dar acum am facut-o si imi pare bine :). Abia am inceput sa te citesc, dar primele litere imi plac la nebunie :).
    Toate cele bune!
    Liliana

  2. Draga Adrian,
    Imi permit sa-ti zic de la inceput pe nume deoarece, destinele noastre literare, sunt legate de mana unei cunostinte comune: George, “poet, publicist si editor roman, inca in viata”, dupa ce, in martie a.c. a vrut putin sa moara, dar Dumnezeu, Dragutul, a avut grija de el, facand o minune, salvandu-l, revenind printre noi mai viguros si mai bun, cu toate ca are o inima carpita. Sa-i dea Domnul sanatate!
    Eu sunt, actualmente, Urzicenar, originar din Balaciu (Piscul Crasani)-Ialomita, si, cum spune George, am venit aici si nu am mai plecat si nu voi mai pleca niciodata. Sunt poet, am publicat la Editura ANCA, 6(sase) carti (5 de versuri si un roman autobiografic). Te-am descoperit la debutul meu, cand, George a amintit de cartile tale, lansate aici, retinandu-ti numele si intrand pe blogul tau, te-am cunoscut ca pe un confrate de condei care promite, voind cu adevarat sa ajungi “Boccaccio al Romaniei” Salut si mult succes!
    Urziceni, 09.12.10
    Marian Nicolescu.

  3. Servus, Adrian, am ajuns pe blogul tău graţie Teodorei cu cofeturi, şi mă bucur c-am ajuns pentru că-mi place cum scrii. Spor în continuare şi un an nou cât mai bun!

  4. Sal’tare Domnu Voicu.
    Dupa cum vedeti ma misc fff repede (cu max 4 luni intarziere fata ultimul post), dar bucuria descoperirii e de neinchipuit.
    De cand nu v-am vazut remarc urmatoarele schimbari fizice majore: talia semnificativ majorata (in toate cele 3 axe) si podoaba capilara ceva mai saraca. In schimb ochii si zambetul au ramas la fel.
    Ma bucura ocupatia dvs (de baza?) creatia literara; am citit cu bucurie si nostalgie postarile despre plaiurile natale.
    Daca v-am starnit ceva curiozitati privindu-mi identitatea, pt acu’ va zic doar “un mic banc ajutator” : Scoala generala nr. 1 (da cu 3 – 4 ani mai inainte)….
    Cu bine.

  5. Să trăiţi, domnu’ Mircea!
    Am stat, am cugetat, v-am dat dreptate (inclusiv la dezvoltarea mea tridimensională, he-he!) şi, cu riscul de a vă dezamăgi, recunosc că nu mi-aţi aprins lumina nici măcar cu micul indiciu. Un email ar fi revelator, zic.
    Mă bucur că v-au plăcut postările despre minunata noastră zonă, sper să vă placă, dacă o da Sfântul, şi cartea de le conţine, dar şi ultimul meu roman, ce stă să apară la sfârşit de lună.
    Dar mai sper să-mi aduceţi şi nişte lămuriri suplimentare, că mi-ar părea rău să rămânem aşa de agăţaţi în mister, mai ales că am numai pretenari adevăraţi în zona aceea.
    Numai bine să fie şi la dumneavoastră!

  6. Recitind ce am scris realizez ca am fost grosolan in exprimare; imi cer scuze.
    Sa va scriu pe mail-ul personal n-ar fi problema, dar nu-l stiu…..
    Ca sa alungam si mai mult misterul va pot zice urmatoarele: eram clasa VIII-a cand erati a V-a (eventual a VI-a) la clasa prof. Lupea (Dumnezeu sa-l odihneasca), dupa ce in clasele V – VII diriginte ne-a fost D-na Denes. Eram total dezinteresat de scoala (spre diferenta de dvs; va priveam cu invidie la fiecare serbare cand luati coronita la mare concurenta cu Adi Popa), dar, ca si compensatie, nici alte lucruri (extrascolare) nu ma interesau (nici macar sportul nu ma pasiona si ar fi fost greu fiind unul din cei doi copii obezi din clasa noastra).
    In concluzie, v-as zice cine sunt, dar in particular…..

  7. Buzoianule, aveam doi colegi din Buzau. Mari, de 110 kile, fiecare. Cand plecam de la ei din camera, pe la doua – trei noaptea, invariabil unu’ din ei dormea. Alalalt il indemna din cand cand : ,,Pune, ma, mana de te intoarce”. Si asta de dormea, chiar se intorcea.

  8. Mno in sfarsit dau si eu de un glob care prevad ca are mare potential sa-mi starneasca interesul. Acritu-mi-sa ( las ca stiu ca nu se scrie asa ok ? ) de bloguri cu retete culinare, moda, poze cu frunze in toate anotimpurile anului si scurte proze despre intrebari existentiale cum ca “de ce eu sufar si el nu ? “. Jizas Christ have mercy. Ia sa moi eu deshtele pe limba si sa cotrobai p’acii sa vedem ce minunatii oi gasi.

  9. nashule, si pe aici ajunsesi bre!
    ma bucur sa te revad, macar printre litere. poate om face ceva in viitorul trist si negru.
    nuami bine iti doresc
    Gepe

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*