Azi în Timişoara…

07.05.2011

Uite că se produse şi momentul primei lansări din existenţa „Templierilor”. Şansa, ursitoarele ori Editura ALL au decis ca ea să se producă la distanţă mare de vremea mohorâtă din Bucureşti, în Timişoara, la Târgul de Carte GAUDEAMUS, lângă Operă.
Dar nu asta m-a făcut să-mi adâncesc dragostea pentru Timişoara, ci oamenii pe care i-am cunoscut şi care mi-au fost alături.

Încep cu cea mai inimoasă persoană pe care am întâlnit-o în cetatea bănăţeană, „argintul viu al literaturii feminine din Banat” (cum a numit-o prozatorul şi criticul Ion Marin Almăjan), poeta, prozatoarea, îngerul meu păzitor de la Timişoara, Omul Veronica Balaj. Arareori mi-a fost dat să mă întâlnesc cu cineva atât de bun şi de dornic de a te ajuta! Cu ajutorul domniei sale am dat un interviu la Radio Timişoara, la una dintre cele câteva televiziuni locale, nu mai ţin minte care (deh, emoţiile!) şi am fost prezentat staff-ului Universităţii „Ioan Slavici”.

Lansarea a fost ca o întâlnire între prieteni şi ceea ce m-a încântat peste măsură a fost prezenţa tinerilor. Cronica „live” extrem de favorabilă prezentată de doamna Veronica Balaj în faţa celor câteva zeci de personaje sosite la faţa locului m-a făcut să cred că „Templierii” au mai câştigat un fan.
Doamnă, vă mulţumesc frumos pentru tot ceea ce aţi făcut pentru mine şi „Templierii” mei. Evenimentul la care am luat parte ar fi fost searbăd şi mult mai sărac dacă n-aş fi avut şansa să vă întâlnesc!

Urmează Eugen şi nea Florică, sufletul standului Editurii ALL, doi oameni cu care m-am înţeles perfect încă de la prima înfăţişare şi care au ajutat substanţial desfăşurarea în foarte bune condiţii a evenimentului.

Continuu cu Cornel, Costel şi Raul, dragii mei pretenari de la Carpat Air, care şi-au rupt din timp şi mi-au fost alături. Să dea Dumnezeu să ne revedem şi la următoarele cărţi…

Respectul meu se îndreaptă şi către pretenarii Boghi şi Călin Crainic, acesta din urmă neputând să vină, dar a trimis un prieten să-i cumpere cartea cu autograf.

Şi, nu în ultimul rând, iubesc Timişoara pentru elevii (Alex and Co.) şi studenţii („fata în jachetă orange din primul rând” and Co.) care mi-au acordat votul lor de încredere.

Ce să vă mai spun? A fost frumos, a fost cald, a fost zâmbet, şi eu, şi onoratul auditoriu ne-am simţit aşa de bine, că, atunci când am terminat şi eu şi doamna Veronica Balaj de vorbit, nu se mai îndurau să plece. După umila mea opinie şi după spusele unor simpatice personaje din public, martore de seamă şi la alte lansări, a „Templierilor” a fost cea mai faină ca manifestare şi ca prezenţă.
Să dea Dumnezeu să ne revedem dragelor, dragilor, că tare mi-aţi rămas la inimă!

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*