“Zilele Cărții”, Urziceni

“Sâmbătă, la ora 11:00, avem lansare la Urziceni!”, mi-a spus George Călin, editorul meu, într-o zi de miercuri, parcă. Prin urmare, într-o aglomerată zi de sâmbătă, am luat din nou drumul Urzicenilor. Neinspiraţia a făcut să plecăm ceva mai târziu şi, din acest motiv, mi-am tocit temeinic nervii pe Colentina, dar am reuşit să ajungem în timp util, după o oră şi jumătate de trafic bucureştean şi încă vreo jumătate de ceas de când am scăpat din Afumaţi.

La Centrul European de Documentare şi Informare de la Şcoala “Ion Heliade Rădulescu” am făcut cunoştinţă cu Nicolae Tzone, directorul editurii Vinea, Dumitru Manolache, secretar general de redacţie la cotidianul “Gardianul”, Nicoleta Constantin, director executiv al Fundaţiei Ecumenice “Sf. Apostol Andrei”, poeţii Şerban Codrin, Gheorghe Dobre şi scriitorul Alexandru Buleandra.

Atmosfera a fost destinsă, publicului numeros fiindu-i aduse la cunoştinţă noile apariţii editoriale, printre care şi cartea subsemnatului, “Joi seara, în parcare – Adevăratele cronici ale întâlnirilor Daewoo & Chevrolet Club”.

Am dat câteva autografe, ba am primit chiar şi o diplomă de excelenţă din partea editurii, lucru de care sunt foarte mândru, he-he!

Antena 1 din Slobozia a filmat întregul eveniment, dar în zadar am căutat pe cineva din respectiva urbe să confirme sau să infirme dacă s-a dat ceva pe post.

Ca şi la prima întâlnire cu oamenii Urzicenilor, ca să zic aşa, cea din primăvară şi de această dată ne-am simţit excelent. I-am dat dreptate lui George Călin care m-a avertizat în legătură cu influenţa pe care o au urzicenenii asupra “outsider”-ilor. “Bă, eu sunt din Feteşti, să ştii, iar în Bucureşti am stat până acu’ unşpe ani, până să ajung la Urziceni. O dată am venit aici şi iote că n-am mai plecat! Da’ nici nu-mi doresc!”

În jurul orei 15:00 am pornit, însoţiţi de părintele Mircea din Sf. Gheorghe, d-na Constantin şi dl. Manolache, către Sfânta Mănăstire Crăsani care poartă hramul Sf. Apostol Andrei, unde gazde primitoare ne-au fost maica stareţă Arsenia şi maica Parascheva. Am rămas pe deplin uimit, plin de absolută încântare şi profund respect de ce pot realiza doi oameni cu mare dragoste de Dumnezeu, cele două măicuţe. Acolo, la Crăsani, maica stareţă şi maica Parascheva au pus atât de sublim în practică vechea zicală românească “Omul sfinţeşte locul”. Pentru amatori, au şi posibilităţi de cazare, iar noi suntem hotărâţi să ne bucurăm de ospitalitatea dumnealor în viitorul apropiat.

Cu deosebită plăcere i-am ascultat, preţ de câteva ore, pe dl. Manolache (foaaarte documentat în ceea ce priveşte viaţa Sf. Apostol Andrei), d-na Constantin, părintele Mircea şi maica stareţă în discuţiile pe care le-au purtat despre cetatea Helis (pe lângă care am trecut în drum spre mănăstire), reşedinţa regelui get Dromichete, dar şi despre viaţa şi drumurile Sf. Apostol Andrei. Am încercat să reţinem cât mai mult din cele discutate, fiind o noutate absolută pentru mine, cel puţin, dar abundenţa de informaţii a fost colosală. Cu această ocazie îi mulţumesc încă o dată lui George care a avut inspirata idee să ne invite şi pe noi la mănăstire.

Seara, pe la şapte, cred, după ce am vizitat biserica de lemn a mănăstirii, am făcut cale întoarsă, mult mai bogaţi spiritual şi mult mai plini de smerenie şi frumos. Astfel am încheiat încă o zi perfectă petrecută la Urziceni, un loc care nu-ţi va spune nimic dacă doar eşti în trecere…

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*