Drumul Templierilor prin Ţările Române – Partea a 3-a, Constanţa

Sânzienele au început minunat: soare, cald şi am găsit loc pentru parcat Matizelul la mai puţin de un kilometru de casă.
În jur de… zece jumate, am făcut joncţiunea cu veteranii Mario şi Ciprian, am trecut pe la o benzinărie să ne facem plinul de apă şi energizante, am făcut plinul la motorină, apoi am pornit să-l „pescuim” şi pe Andrei Gheorghe.

După vreo 5 kilometri, un copac tăiat cu dibăcie de nişte neni destoinici ne-a blocat şoseaua. Am depăşit momentul, dar ne-am învârtit vreun sfert de oră până când am reuşit să apucăm pe Centură. Vesel din cale-afară că am nimerit asfaltul călăuzitor către A2, în timp ce nen-tu Ciprian băga pedale, Mario are o revelaţie: „Bă, noi am plătit motorina?”. Ne-am împrăştiat de râs şi voie bună, dar, după 30 de secunde am început să conştientizăm cât de cât. „Bă, ne dau de pe cameră la poliţie, trimite elicopterul şi, uite, colo, ne arestează!”, făcu Andrei încurajator arătând într-o zare. Ăstimp, Mario îşi suna celălalt telefon, pierdut prin maşină şi pe care avea numărul unui personaj anume ales să se ducă la benzinărie şi să plătească motorina noastră. După o scurtă şedinţă organizatorică („Măi, copilaşi, hai să facem dracu’ ceva, că ajungem la ştirile de la ora 5, nu la lansare!”, eu, căutând niscaiva păr pe cap, de care să trag cu nădejde), Ciprian a vorbit cu nea Petrică, îl ştiţi de la Gaudeamus – Timişoara ori Librex – Iaşi, şi ne-a scos din belea. Eh, şi de-acuma, totul a mers ca uns. Şi că tot veni vorba de uns, A2-ul mi-a reconfirmat ipoteza că singura autostradă adevărată care există în fascinanta noastră patrie este aia mică de la Cluj.

La Constanţa era un soare şi o briză faină, de nu ne-am mai fi lăsat duşi de la terasa plină cu fete frumoase şi unde-am sorbit cu pasiune ceai şi margherite. Când s-a făcut vremea, am urmărit GPS-ul de pe iPadul lui Mario şi, după vreo zece minute de derulat aceleaşi imagini prin faţa ochilor, ne-am dat seama că ne învârtim în cerc. După ce am scăpat de streche, am nimerit, la două minute după ora 5, „Prăvălia cu Cărţi”, unde-am fost întâmpinaţi de aer condiţionat, fursecuri, sucuri şi oameni tare, tare faini.

Până s-a mai aranjat lumea prin librărie, am dat interviuri pentru ziarele „Mesager de Constanţa” şi pentru „Adevărul de Seară”, apoi Ciprian mi-a făcut semn că suntem gata pentru acţiune.
În stilul caracteristic, Mario a subliniat meritele „Templierilor” în descreţirea frunţilor, felicitând autorul pentru minunata realizare, dar şi pe Editura ALL pentru faptul că a făcut posibilă întâlnirea „Templierilor” cu publicul larg.
Andrei Gheorghe i-a numit pe „Templieri” „această Mahabharată românească”, salutând apariţia veselului roman în „încrâncenatul peisaj literar autohton”.

Atmosfera a fost de mare distracţie şi apropiată prietenie, cu atât mai mult cu cât toţi constănţenii martori la eveniment şi care au plecat cu „Templierii” acasă, aveau zâmbetul pe buze şi degrabă a vărsa glume în atmosfera înconjurătoare.
După sesiunea de autografe şi emoţionantele întâlniri cu Mihai Lupea (nehoian de-al meu şi pe care nu l-am mai văzut de câteva zeci de ani), Romeo Stavăr şi Viorel Contantin, dragii mei colegi de clasă din Liceul Militar, am intrat pe mâna doamnei Iulia Pană de la Neptun TV, care mi-a luat un foarte nostim interviu „la înălţime”, cocoţat pe-o scară „de 17 ani”, după spusele domnului Cristi Zeciu, patronul „Prăvăliei”.

Cu greu ne-am lăsat duşi din răcoroasa, dar atât de calda „Prăvălie cu Cărţi”, dar trebuia să ne băgăm picioarele în ea de Mare Neagră, după cum hotărâsem cu multe ceasuri înainte.

Şi uite-aşa, a 13-a oprire din „Drumul Templierilor prin Ţările Române” a fost foarte, foarte faină.
Mulţumiri domnului Cristi Zeciu şi personalului de la „Prăvălia cu Cărţi”, doamnei Iulia Pană de la TV Neptun, mulţumiri drăgălaşei Ancuţa Ciobanu de la „Mesager de Contanţa”, lui Mădălin Roşioru (Adevărul de Seară), dragilor Mihai Lupea, Romeo Stavăr şi Viorel Constantin, care au ţinut să-mi fie alături, mulţumiri lui Andrei Gheorghe şi lui Mario Demezzo pentru măiastrele cuvinte la adresa „Templierilor” şi, ca de obicei, lui Ciprian Constantin, maestrul nostru de filmări şi poze.
Frumoasă zi, minunaţi oameni! Să ne revedem sănătoşi data viitoare!

3 Trackbacks / Pingbacks

  1. Neliniştitu' » Post Topic » Despre Constanţa…
  2. Un an cât o viaţă de om | Adrian Voicu
  3. Drumul Templierilor prin Ţările Române – Partea a 3-a, Constanţa | Adrian Voicu

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*