Tuţule, acum câteva minute i-am trimis un comentariu vechiului meu prieten, scriitorul Gheorghe Stroe din Valea Sărată. Tuţule, Gheorghe Stroe e scriitor de scriitor, ce mai alea-alea, nu scrie ca să scrie, de fiecare dată când scrie spune ceva la care te mai gândeşti câteva luni după ce ai citit, dar nu numai atât, îţi mai aduci aminte de cele pomenite şi când îţi moare câinele de bătrâneţe.
Comentariul era la… stai bre un pic… am găsit! La “Ultimul cititor” al lui Gheorghe Stroe.

“…câte aş avea ca să-ţi povestesc… dar n-o fac, te rog să mă înţelegi, nu vreau să par altceva, vreau să fiu considerat doar un cititor, şi nici pe net nu am căzut până acum în această capcană deşi scriu acolo de mai mulţi ani, din când în când, şi nu mult, cât mai tern, pentru un motiv pe care tu l-ai intuit destul de bine: pentru ca scriitorii să fie adevăraţi scriitori e nevoie ca să existe şi cititori. Eu respect scriitorii şi refuz să intru în tagma lor. Eu sunt un cititor şi îmi iubesc acest statut. Aş vrea să scriu, e adevărat, îmi place să comentez, ştiu istorie şi am citit mult mai mult decât alţii, nu pot să scriu prostioare, dar mă feresc ca dracu de tămâie de a fi considerat de cineva scriitor. Mi-e drag statutul meu de cititor, iartă-mă, te rog…”

Tuţule, din postura mult dragă mie, de cititor, te felicit şi mă bucur pentru tine!