La ultima întâlnire din 2011 a Clubului de Proză de la Muzeul Naţional al Literaturii Române, am trăit încă o surpriză faină, care mi-a făcut inima zeppelin.
Un prim gând se duce către regretatul Constantin Stan, datorită căruia am început să frecventez Clubul de Proză, apoi către Aurel Maria Baros, datorită căruia am revenit la întâlniri după ce iniţiatorul proiectului s-a stins…
Mulţumiri juriului, Editurii ALL, lui Viorel Zaicu, mulţumiri lui Berilă Vlahul, lui Pişta Massy şi Kremvurşt von Schlitz, plecăciuni muzei, mulţumiri tuturor celor care mi-au fost, îmi sunt şi-mi vor fi alături pe mai departe!
Leave a Reply