Nepovestitele trăiri ale templierilor români – Cartea a II-a

Legenda continuă

Cap. IV – Unde se gândeşte o otrăvire

Cap. XI – Unde se hotărăşte numele unei aşezări ce va fi să fie

4 Comments

  1. O intamplare hazlie ma scotea din amorteala si imi inveselea o dupa-amiaza plictisitoare in Bucuresti. Luasem in ultimul moment decizia sa dau o raita pe la Bookfest 2011 cand expozantii incepusera sa-si faca bagajele, erau promotii incitante peste tot, pe alocuri cei mai grabiti si neglijenti aruncasera cultura in gramezi si preturi modice te trageau de maneca sa cumperi … Vazand probabil nehotararea mea, m-ati abordat dezinvolt cu invitatia sa citesc romanul dvs. care « o sa ma faca sa rad cu gura pana la urechi ». M-a amuzat atunci abordarea directa si l-am cumparat fara sovaiala. Chiar daca nu m-am stricat de ras, dovada ca uite, mai scriu, l-am citit pe nerasuflate (oarecum neobisnuit pentru mine), ceea ce inseamna ca m-au captivat atat actiunea cat si savoarea numelor personajelor si imaginatia autorului.
    Am scris atunci cateva randuri cu trairile mele la cald si cred ca singurul motiv pentru care nu le-am trimis a fost pentru ca as fi dorit sa va spun personal continutul acelor randuri pentru a avea si placerea savurarii directe, impreuna a momentului.
    A venit apoi volumului II, n-am fost in Bucuresti la lansare si m-am simtit vinovat : bucuros pe de o parte ca se implinea unul din gandurile mele netrimise, acela ca povestea trebuia sa continue cu noi aventuri sau intr-un nou format (vedeam interesanta o ecranizare a volumului citit) dar si trist pe de alta ca am ratat momentul confirmarii acelei „previziuni” a noilor aventuri si probabil umorul spumos al autorului in relatia lui cu personajele dar si cu cititorii.
    Confirmarea talentului, a inspiratiei debordante peste timp, peste mari si tari dar si a transpunerii autentice a evenimentelor in momente cruciale identificabile atat in spatiul romanesc dar si european, autenticitate confirmata atat de cititori dar si de reprezentantii Uniunii Scriitorilor, au deja o rasplata binemeritata. Buzoianul intalnit cu ceva timp in urma e in mintea mea pus pe un piedestal si cu putina aura deasupra … (n-am pus mai multa sa nu i se urce ca o licoare la cap). Raman cu o curiozitate la adresa autorului : cand coboara de pe acel piedestal pentru rutina zilnica, mai poate gasi timp, placere, interes sau curiozitate pentru o discutie directa cu un cititor neinsemnat care ar vrea sa-i descopere laturi noi ale personalitatii, truda dindaratul fiecarei actiuni a personajelor sale dar si ceva din hatisul intortochiat al cuvantului care trebuie sa ajunga in pagini de carte undeva pe un raft, intr-o librarie, la indemana cititorului ?

  2. Vă mulţumesc frumos pentru aprecieri şi mă bucur foarte că n-aţi regretat că aţi făcut cunoştinţă cu “Templierii”. Aveam eu o bănuială, he-he!
    Oameni ca dumneavoastră mă fac să-mi duc scrisul înainte şi să îmi doresc să le produc cel puţin atâta plăcere cât îmi fac ei cu astfel de mesaje de suflet. Prin urmare, nici unul dintre cititotii mei nu este neînsemnat, ba dimpotrivă.
    Iar singurul piedestal de pe care cobor ca să m-arunc în cotidian (pentru că zilnic mă străduiesc să nu intru în rutină, he-he!) este patul de care mă desprind anevoie ca să pornesc către serviciul aducător de cele ce-mi asigură traiul şi, prin urmare, scrisul.
    Ţinând cont de cele de mai sus şi de multitudinea personajelor care pot depune mărturie, consider că nu există nici un impediment în a schimba păreri, impresii ori a face haz de necaz de cei ce ne fac zilele tot mai grele (guvernanţi, FMI şi tot aşa) la o cană cu ceai ori ce-o fi să fie.

  3. Dupa zilele dificile pentru noi dedicate femeilor, dupa babe si mucenici, dupa tentatia de a ne lupta sau chiar lupta fatisa – conform traditiei – cu cele patruzeci de paharele, dupa episoade de iarna date in reluare si ziua pacalelilor, se pare ca ar veni si la noi primavara. Un prilej de a va invita la o degustare de ceva asortat si la un pahar de vorba, daca aveti placerea, desigur. Iar daca o sa gasiti timp, as merge pe mana dvs. in a alege un loc placut, nu de alta dar sigur stiti de la cavaleri unde se mananca bine prin targul lui Bucur. Ar mai ramane sa-mi dati de stire pe e-mailul personal, macar cu o zi inainte, daca acceptati aceasta invitatie. O seara linistita !

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*