Provinciale – de Adrian Voicu – recenzie

Atunci când am deschis cartea ”Provinciale”, nu mă așteptam să râd atât de mult. Să-mi placă, mă așteptam, de aceea am și ales-o, dar să râd în asemenea hal… Din nou m-a prins 2 noaptea râzând pe înfundate (nu prea îmi ieșea), pentru a nu trezi toată casa. Așa ceva nu mi s-a mai întâmplat de la Dana Fodor Mateescu!

”Provinciale” este o colecție de povestiri scurte amuzante, avându-i ca protagoniști pe locuitorii unui sat de la poalele muntelui. Ne e descrisă viața la țară autentic românească, cu momente extrem de amuzante.

Deși povestitirile nu au legătură între ele, se conturează câteva personaje ce apar frecvent: Săndel, Paul, Ninel, Mitel, Efel, Culiță, moș Gătej, Gherase Multicase. Observăm diverse tipologii desprinse din viața de zi cu zi: Paul și Ninel, prieteni buni, dar ajung să fie doar vecini și să se invidieze reciproc, Gherase Multicase, tipul oului care se descurcă în orice situație, orientându-se după cum bate vântul și căzând tot timpul în picioare, totodată tipul arivistului, al snobului, Săndel, cel plecat la oraș, dar care revine mereu pe plaiurile natale.

Este descrisă viața la țară în mai multe ipostaze: la școală, în armată, la unitatea de pompieri, la cabinetul medical, la magazin sau la cooperativă. De asemenea, este accentuată evoluția lucrurilor odată cu trecerea timpului și cu schimbările de regim politic. Vedem cum sunt privite lucrurile prin prisma copiilor de atunci, ce au fost martorii unor momente istorice, a perioadei de tranziție de la comunism la vremurile post-revoluție.

Cel mai mult am râs la ”Bârfa și efectul”, ”Întâmplarea”, ”Telefonul”, ”Nedumerirea” și ”Zombi”.

Sorina Ciocârlan, Literatura pe tocuri – 12.12.2017

1 Trackback / Pingback

  1. Ce s-a întâmplat în 2017? – Adrian Voicu

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*