Ningea înainte de Crăciun

Ea: Prin urmare, mergem?
El: Adică, te mai aştept mult în frig?
Ea: Eşti deja jos?
El: Dacă mai stai mult o să fiu pe jos!
Ea: Acum vin. Să ma machiez un pic.
El: Duş ai făcut? Ca să ştiu cât mai am de aşteptat.
Ea: Trebuia?
El: Nu, vino oricum.
Râde.
Ea: Acum cobor!
Coboară.
Ea: Mă vezi?
El: Da. Dar tu? Uite-mă!
Se agită.
Ea: Nu… Aha!
Se îmbrăţişează cald şi lung.
El: Pofteşte, te rog, în umila mea voatură!
Ea: Mulţumesc, ce drăguţ!
El: Aşa eram şi atunci. Ai uitat. Explicabil. Nu-i nimic. Ai ocazia să-ţi aminteşti.
Urcă în maşină amândoi.
El: E suficient de cald?
Se uită atent la ea.
El: Vrei mai cald?
Ea cotrobăie prin geantă.
El: Vrei să fumezi deja? Ai avut o zi grea?
Ea: Nu vreau să fumez, dar poţi să faci puţin mai cald… Mi-am luat bluziţa asta subţire şi mi-e cam frig,
El: Lasă, că-ţi stă foarte bine. Eşti foarte sexy.
Ea: Îţi place?
El: Ce întrebare e asta? Ştii bine că da! Ai asortat-o perfect cu fusta. Şi pantofiorii.
Ea: Ai văzut că mi-am luat eşarfa de la tine?
El: Scuză-mă, fără să vreau, m-am uitat la picioare. Sunt la fel de frumoase, dacă nu şi mai şi. Dar am remarcat şi eşarfa, să nu crezi că nu. Mă bucur că o porţi.
Ea: Nici nu am plecat bine… Poţi şi tu să aştepţi puţin… Măcar să ajungem acolo.
El: Păi, na! Unde vrei să mă uit? La baba aia care şi-a scos căţelu’?
Ea râde. Maşina porneşte şi un timp nu se aude altceva decât motorul.
Ea: E departe?
El: Destul.
El: (Nu e, dar o să mă prefac că e foarte departe, ca să mai stau cu tine.)
Notă lămuritoare: Parantezele sunt gânduri nerostite..
El: N-ai mai fost aici, nu?
Ea: Niciodată. Tu?
El: Nici eu. Aşteptam să venim amândoi.
Ea: Uite, ninge!
El: Daaa… Ce frumos!
Ea: (Măcar de-ar fi mai departe restaurantul!)
El: Până vom ieşi de la crâşmă o să se pună ceva. Şi o să încropim un omulete de zăpadă.
El: (Doamne, ce-mi bate inima!)
Ea: (Sper că nu o să mă bage la zăpadă, să-mi stric bunătate de pantofi!)
El: (Dacă se mai uită aşa la mine, o să roşesc ca un prost. Şi o să râdă de mine. Iar. Ştiu că abia aşteaptă.)
Zâmbeşte.
El: (Dacă se pune, abia aştept să o frec cu zăpadă.)
El: Uite, au dat drumul la luminiţe pe străzi.
El: (Nu, nu o să fac aşa ceva. Că doar nu mai are 16 ani. Şi nici eu. Dar e neschimbată!
Ea: Când ajungem?
El: (Ce draci îi zic?)
El: Mai avem un pic… Uite ce frumos ninge!
Ea: Te-ai rătăcit?
El: Eu? Niciodată. Mai ales cu tine alături.
El: (Pfaaa, ce texte de 2 lei am în mine!)
Ea: Parcă am mai trecut pe aici. De două ori
El: Aşa seamănă locurile astea între ele. Deh, ce vrei! E de pe vremea comuniştilor, când toate erau la fel.
El: (Ptiu! S-a prins oare? Sau nu…)
Ea: Oricum mă bucur că suntem împreună. Eşti cam roşu la faţă! Eşti OK?
El: (Drace! M-am înroşit ca un prost!)
El: E de la ger.
Ea: Ţi-e frig?
El: Şi de la bărbierit. Am pielea sensibilă.
Ea: Aaa… Îţi puneai puţin faţa între palmele mele. Sunt calde. Dar dacă e de la bărbierit…
El: (Ori sunt prost, ori sunt prost! Ori )
El: Da… Aşa sunt eu…
El: (Prost!)
El: Sensibil!
Zâmbeşte strâmb.
El: Şi, tu ce mai zici?
Ea: Când ajungem cred că am putea bea un vin fiert înainte, aşa, să ne mai încălzim.
Pauză.
Ea: Şi să se mai ducă iritaţiile…
Zâmbeşte şi îl priveşte cu coada ochiului.
El: (Vin fiert? Drace!)
El: Da, e o idee… Nu mai vrei cappuccino?
Ea: Crezi că au?
El: Au un cappuccino de mare soi.
Ea: Nu vreau cappuccino.
El: (Dacă nu au vin fiert, am pus-o!)
El: Sigur au!
Ea: Vreau un Irish Coffee.
El: Irish merge la fix pe vremea asta. Ca vinul fiert.
Ea: Am ajuns! Uite, e pe dreapta!
El: (Doamne! Cum am ajuns, că n-am fost atent deloc la drum?)
El: A, da! He-he!
El: (Ce prost sunt!)
El: Stai să găsesc parcare. Că nu poţi opri oriunde.
El: (Cum dracu’ de am venit pe-aci?)
Ea: (E cam emoţionat.)
El: (Nu mai trebuie decât să mi se oprească maşina. NA! Asta-mi trebuia.)
Ea: (Sau poate crede că o să-l coste prea mult şi nu are destui bani?)
Se opreşte motorul.
El: He-he! Un gunoi prin benzină.
Porneşte motorul din nou.
El: Nu mai bag de la Rompetrol. Ruşine Patriciu!
Ea: Dacă vrei luăm un taxi la întoarcere. Plătesc eu.
El: Nu, nuuu! Cum să plăteşti tu?
Ea: Nu-i nici o problemă!
El: (Ce-a apucat-o? Aha, da! E ea! Trebuie să fie un pic rea cu mine, altfel nu are cum!)
El: Relaxează-te! Am venit să ne simţim bine, nu să facem împărţiri.
El: (Doamne, frumoasă mai e!)
Ea: Mi-e mult mai bine. M-am mai încălzit, nu te grăbi! Când parchezi, parchezi…
El: Dacă vrei rămânem în maşină. Mi-ar fi mai uşor, he-he!
Ea: (Cred că l-am stresat, hi-hi!)
El: (Ce frumos râde! Şi ce tare-mi bate inima! Să nu-mi sară pe bord! Când au trecut 25 de ani?)
El: Eu zic s-o las aici. Ce zici?
Ea: E foarte bine. Hai înăuntru!
El o opreşte să coboare.
El: Stai, unde ieşi?
Ea: Nu?
El: Păi? Aşa iese o domniţă din caleaşcă?
Ea: (Ce galant…)
El: (Ptiu! Ce cap am dat în rama uşii! Sper să nu fi observat!)
El: He-he!
Ea: (Ce cap a dat în tocul uşii!)
El îi deschide uşa şi îi întinde mâna.
El: O secundă! Aşa! Vă rog, poftiţi!
Ea: (Se cam precipită. O fi de la lovitură? O să-i iasă cucui, hi-hi!)
Ea: Mulţumesc!
El: (M-a luat ameţeala. Şi nu cred că de la lovitură. E superbă!)
El: Îţi stă perfect în fustiţa asta.
Ea: Nu e cam scurtă?
El: (Slavă Domnului că-i aşa!)
El: Deloc. E perfectă. Alminteri e păcat de picioare.
Ea: Mă gândeam să nu crezi ceva rău despre mine cu fusta asta…
Ea: (Trebuia să-mi fi luat bluza aia mai decoltată.)
El: (N-aş putea crede rău despre tine nici dacă aş fi dobitoc!)
El: Nu, nu! Cum aş putea? Bănuiesc că nu te-ai schimbat prea tare de la ultima noastră întâlnire. Nu?
El: (25 de ani…)
Ea: Eşti tu drăguţ. În afară de haine sunt la fel.
El: (Pe dracu’! Mi-a fost un dor de tineee…)
El: Eh, ştii că ce-i frumos şi lui Dumnezeu îi place.
Ea: Aşa mă gândeam şi eu. Hai să intrăm! Te rooog!
El: Scuză-mă!
El: (Scuză-mă!)
El: Scuză-mă!
El: (Bă, da’ prost sunt! Mă uit ca proasta la savarină şi Ea îngheaţă! Doamne!)
Ea: (Mamă-mamă, dar am îngheţat, nu glumă! Dacă mă mai ţinea mult făceam pe mine de frig!)
El: Să vezi ce bine e înăuntru.
Intră.
Ea: Ce bine şi călduţ e aici…
El: Să nu te ia somnul.
El: (Ba să te ia!)
Ea: Daca mă ia, mă duci tu acasă, nu?
El: (Să-mi adormi în braţe…)
El: Cum să nu… Ai toată încrederea.
El: (Doamne-ajută!)
El: Aşa.
Ea: Pot să-ţi spun ceva? Mi s-a făcut puţin şi foame… Crezi că au ceva de mâncare?
El: Sigur.
Se întoarce către un ospătar.
El: Meniul, vă rog frumos.
Ea: Proscciuto con melone e preferata mea! E OK?
Ea: (Cred că am întins coarda cu proscciuto)
El: (I-aş face poze, cât de frumoasă e. Şi lumina pică angelic pe chipul ei… Slavă Domnului că ne-am regăsit!)
El: Perfect.
El: (Ce dracu’ a comandat? Sper că e de mâncare.)
Ea: Tu nu iei nimic?
El: Nu prea mi-e foame.
El: (Ce draci să iau? Eu am ieşit să fiu cu ea.)
Ea: Comanzi şi tu un vin bun?
El: Roşu? Alb?
Ea: Fiert cu scorţişoară. Roşu, evident!
El: (Vin fiert… Doamne, dă-mi putere!)
El: Perfect…
Ea: Şi cu mere. Dacă au.
El: Au, au…
El: (Poate n-au!)
Ea: (Ha-ha-ha!)
El: (Dacă n-au?)
Se întoarce către ospătar.
El: Aveţi vin? Da? Fiert aveţi? Cu mere?
El: (Boule! Cum n-aveţi mere?)
El: Cum n-aveţi mere?
Ea: Nu-i nimic, merge şi fără.
El: Luaţi de la salată. Salata de fructe, cum care salată? Trebuie să comand şi salată de fructe?
Ea: (Oare de ce nu o lasă aşa? Dar îmi place să-l văd cu se agită ca să-mi facă pe plac.)
El: Deci, pune-ţi-mi o salată de fructe cu mere, iar merele le luaţi şi le puneţi la vin. Aşa. Mulţumesc frumos.
El: (Bine că au salată! Ce proşti…)
Ea: E superb! Şi cald.
El: Daaa…Mă bucur că-ţi place.
Ea: Şi ce fotolii confortabile au…
El: (Parcă e o pisicuţă… Doamne, şi cum se întinde…)
Ea: Păcat că nu au canapele. Am fi stat mai aproape unul de altul. Să ne auzim mai bine.
El: (Putem muta scaunele!)
El: Vin cu scaunul lângă tine, dacă vrei.
El: (Vrei?)
Ea: Cum vrei…
Ea: (Doamne, câte invitaţii să-i mai fac?)
El: Acuşi!
El: (Doamne, ce prost sunt! Dacă m-atinge, leşin!)
Se mută lângă ea. Se fâstâceşte un pic.
El: (Ce frumos miroase… Şi cum îi strălucesc ochii…
Ea: (Nu cred că trebuie să mai fac nimic acum. Uite cât e de emotionat! Poate se relaxează după vin.)
El: Ăăă… Vrei apă?
Ea: Vine vinul! Ce frumos miroase!
El: (Apă? Ce idioţenii pot spune! Poate-mi revin după două guri de vin!)
El: E original.
Ea: Ce e?
Ea: (Nu cred că ştie, hi-hi!)
El: Vin.
Zâmbeşte.
El: Roşu.
Ea: Nu aveam nici un dubiu
El: Sănătate să-ţi fie! Şi iubire! Şi noroc! Şi tot ce-ţi doreşti să-ţi fie aievea.
El: (Şi să mă opresc, că se răceşte vinul.)
Ea: Noroc!
Ciocnesc şi sorb din căni.
Ea: E puţin cam acru. Poţi să-i rogi să-mi aducă nişte zahăr?
El: (Acru?)
Mai soarbe o dată.
El: (Acru?)
Ea: (Cred că fac cam multe fiţe. Dar chiar e acru!)
El: (Aşa e! Chiar e acru! Dracu’ să vă ia de proşti!)
Se întoarce către chelner.
El: Se poate nişte zahăr, vă rog frumos?
El: (Că merge la caltaboş vinul ăsta!)
Amândoi pun zahăr în vin.
El: Merge?
Ea: E altceva. Aşa da!
El: (Slavă Domnului!)
Se aude un clinchet ca de clopoţel. El îşi întoarce capul şi priveşte pe fereastră. Ningea. Doamne, ce frumos ningea…
O făptură de abur apăru prin perdeaua de fulgi moi şi-i zâmbi.
Făptura: Iar ai visat-o cu ochii deschişi.
El: Da, iar. Şi e aşa de bine…
Doamne, ce frumos ningea…