Nepovestitele trăiri ale templierilor români, de Adrian Voicu, este o parodie, un roman pseudo-istorico-politico-social, apărut la Editura ALLFA, în colecția Strada Ficțiunii, în două volume, în 2011, respectiv 2012.
Dacă din motoul primei cărți aflăm o învățătură prețioasă de la Berilă Vlahul – Uneori, bălane, viața e ca atunci când ești la muierea altuia și ăla bate la ușă – în Cartea a II-a primim răspunsul lui Kremvurșt von Schlitz – Dacă viața-i ca ăla de bate la ușă taman când ai bucurii cu muierea lui, e musai să-ți ții nădragii aproape și-o fereastră nu prea depărtată de pământ.
Al doilea volum este și un prequel, și un sequel. Templierii noștri – Berilă Vlahul, Pișta Massy și Kremvurșt von Schlitz – se duc la curtea lui Basarab, pentru a-l sărbători pe moștenitorul tronului Țării Românești. La rugămintea voievodului, cei trei pornesc către Insula Mare și Galbenă a Brăilei, pentru a-i ajuta pe chinezi să scape de tâlhari. Dar, în timpul unei misiuni, Kremvurșt este lovit peste ceafă și își pierde cunoștința.
Astfel că noi suntem transportați, odată cu el, în trecutul membrilor Sabiei Domnului. Îi urmărim la școală, în prima lor misiune, în aventura care îi poartă de la Constantinopol în Egipt. Aflăm secretele Ordinului, detalii din trecutul unor personaje precum Flatule de Bara sau Gell de Douche, cum i-au cunoscut templierii pe frații Grobienne și Mitocainne, o găsim pe maica Sanatoria/Miranda și descoperim că responsabili pentru răpirea Sherezadei sunt chiar cei trei templieri, Kremvurșt îndrăgostindu-se de frumoasa povestașă și salvând-o.
Este un volum mult mai dinamic decât primul, în care apar iarăși personaje legendare. Ne întâlnim cu Dragobete, Baba Dochia, Sheherezada și, din nou, cu Ana lui Manole sau cu Jacques de Molay. Găsim, de asemenea, și obiecte notorii precum Tablele Legii, toiagul lui Moise, lampa și covorul magic din O mie și una de nopți.
După ce ai citit prima carte, întâmpini comicul numelor ca pe un vechi prieten; prin urmare, acesta își pierde din umor, din efectul supriză. Însă sunt păstrate situațiile hazlii, atmosfera aproape niciodată sobră. Adrian Voicu aduce în a doua carte mai mult dinamism. Volumul m-a ținut cu sufletul la gură, iar finalul m-a lăsat sperând la publicarea unei a treia părți din seria Nepovestitele trăiri ale templierilor români.
Leave a Reply