Ioni

În satul de la poalele muntelui îşi duceau traiul doi oameni nici tineri, nici bătrâni, Ion din Vale şi Ion din Deal. Ion din Vale îşi avea casa în valea satului, iar Ion din Deal îşi făcuse rostul ceva mai încolo, pe un deal.

Nu erau săraci, dar nici bogaţi.

Nu aveau multe în comun, dar nici nu se deosebeau prea tare.

Nu erau la concurenţă, dar concurau pentru cea mai frumoasă vacă din sat. Şi pentru cel mai frumos gard de la faţa casei. Şi pentru cea mai frumoasă poartă. Şi pentru cel mai mare porc care avea să fie tăiat de Ignat. Şi pentru cei mai mulţi pui scoşi de la o singură cloşcă. Şi pentru cine ştie câte alte lucruri neimportante pentru majoritatea, dar deosebit de importante pentru ei.

Într-o zi Ion din Vale moşteni casa unui moş din deal. De parcă asta nu fusese de ajuns, se şi mută acolo.

Spre disperarea personală, Ion din Deal nu avea nici un neam în vale. Nu avea nici un neam în sat, deci nu putea să moştenească nimic. Astfel, Ion din Deal începu să aibă o problemă: dacă Ion din Vale se mutase în deal, cum avea să-i mai deosebească lumea?

Într-una din zile Ion din Vale muri.

Fericit, Ion din Deal îşi luă imediat numele unic de „Ion”.