George Cornilă a prins “Miezul nopţii în Cartierul Felinarelor Stinse”

Astă seară, cu puţin peste orele 17:00, treceam pe lângă Librăria Eminescu, cea de pe colţ, de la Universitate. Exact, aia de pe vremuri.

Am dat să trecem mai departe, dar din vitrină se iţeau vreo 20-30 de volume noi-nouţe marca George Cornilă. Pe uşă trona un afiş cu „La 17:30 se lansează Miezul nopţii în Cartierul Felinarelor Stinse, ultimul roman al scriitorului George Cornilă”. Subit mi-am amintit că respectivul personaj îmi este şi pretenar de nădejde, aşa că am intrat cu încredere în subsolul librăriei.

Ne-am făcut loc cu greu printre cei câţiva zeci de prieteni şi fani şi, până s-a făcut ora de începere a manifestaţiei, am răsfoit întru aduceri aminte o Gazetă Matematică – 16 lei exemplarul. Ce-mi mai amăram viaţa prin Şcoala Generală… E-adevărat, pe vremea aceea arăta altfel şi parcă erau mai grele problemele, he-he!

Cu puţin peste 17:30, când s-a liniştit puhoiul de oameni (o să vedeţi în poze), domnul Vasile Poenaru, Project Manager la eLiteratura, a luat cuvântul şi se vede treaba că tare i-o fi plăcut cartea lui George, că prea a vorbit frumos. Lucru cu care sunt întru totul de acord, deoarece am avut privilegiul să o citesc în ediţie princeps.

După ce domnul Poenaru ne-a lămurit că scriitura lui George e versată, filigranată şi de-a dreptul complexă, iar romanul este de dragoste, poliţist, erotic, de atmosferă, specificând că această a II-a ediţie are câteva pagini lămuritoare şi despre autor, a mulţumit numerosului auditoriu şi a dat cuvântul autorului.

Autorul, modest cum îl ştiu şi teribil de emoţionat (deh! aşa e la prima lansare, dar să vezi cum vor fi celelalte, he-he!) a descris pe scurt cum i-au venit ideile, cum a început pe un carneţel şi a ajuns după 2 ani de muncă şi cercetări la mai bine de 400 de pagini. Au urmat întrebările din public şi am aflat că visul lui neîmplinit, încă, este ca Miezul nopţii în Cartierul Felinarelor Stinse să devină o miniserie TV.

Apoi au curs zecile de autografe, îmbrăţişări şi pupături. Au urmat apoi şedinţele foto cu autorul şi doritorii au putut servi un suc, ceai, fursec, care ce-a dorit, în hol.

A fost destins, frumos, cu oameni frumoşi şi veseli, fapt ce ne-a făcut să ne-amintim de studenţie.

Nu ne mai rămâne decât să aşteptăm cu vădit interes lansarea volumului de proză scurtă, pe care George ne-a mărturisit că-l are în pregătire.

Să ne mai vedem cu bine, deci!