Fost-am la “Pedeapsa cerului”

După cum vă anunţasem aici, astăzi, de la ora 15:00, a avut loc lansarea ultimului roman semnat Răzvan Nicula, „Pedeapsa cerului”.

Atmosfera de afară a fost una de-a dreptul demnă de titlul minunatului roman, dar odată ce reuşeai să ajungi la adăpostul mai sus amintit, totul se schimba: căldură, lume bună, muzică bună şi televiziune cu circuit închis.

Prieteni mai mari sau mai mici, tineri, bătrâni şi copii au venit să-i fie alături lui Răzvan într-un număr aşa de mare, încât personalul locului a fost nevoit să împrumute scaune de la Hanul lui Manuc.

După ce lumea s-a liniştit preţ de vreo jumătate de oră şi s-a acomodat termic cu interiorul, ajutată fiind şi de ceaiuri, cafele ori tării care se puteau servi de la bar, s-a dat startul lansării.

Pentru cei care nu aveau acces vizual direct la vorbitori, întregul eveniment a fost filmat şi transmis pe circuitul video al pub-ului, lucru inedit, pentru mine cel puţin, fiind prima oară când reuşeam să vorbesc cu mine însumi în direct.

Firiţă Carp, şeful de la Editura Detectiv Literar, şi-a manifestat încrederea că Răzvan Nicula va deveni un nume puternic al literaturii române contemporane, impresionat fiind de tema abordată şi abundenţa de simboluri şi mituri care se regăsesc în scrierea tânărului scriitor. La sfârşitul cuvântul său, domnul Carp a mărturisit că i-a plăcut aşa de mult „Pedeapsa cerului”, încât se întreba dacă domnia sa mai are rost sau nu să mai scrie vreodată ceva.

Domnul dr. Marian Nencescu, cercetător la Institutul de Filosofie din București, a făcut o amplă trecere în revistă a miturilor legate de transformarea omului în lup, pornind de la o ramură dacică stabilită în zona Covasna-Harghita-Braşov, acum mai bine de trei milenii şi jumătate, şi care se pare că au legătura strânsă cu construitea Acropolelelor ateniene. Am aflat lucruri interesante despre licantropie şi despre faptul că „liceu” vine din latinul „lyceum”, care-i luat din grecul „lykeion”, care vine de la Apollo Lyceus, „Apollo lupul”, care ar veni, la rândul său, de la dacii noştri de vă zisei mai înainte.

Domnia sa a încheiat cu convingerea că o variantă mai concentrată a romanului s-ar putea transpune foarte bine în film.

Fiind al treilea sau penultimul în ordinea vorbirii, am punctat faptul că “Pedeapsa cerului” e un roman complex, un roman al misterelor unde etnografia rurală face casă bună cu etnofolcloristica şi mitologia. Personajele, chiar dacă nu-s native locului, sunt asimilate prin obiceiurile şi legendele din zonă.

„Pedeapsa cerului” poate fi privit şi ca un mare roman de dragoste ori de căutare a dragostei, deoarece fiecare dintre personaje îşi caută iubirea, libertatea şi liniştea multvisată oferite de acestea.

Este o carte a înţelepciunii populare, o carte ce strânge legende, mituri şi superstiţii îmbinate maiastru în acţiunile personajelor. Marele merit al autorului este acela că reuşeşte să îmbine atât de natural fantasticul cu cotidianul, superstiţia cu realitatea şi mitul cu viaţa ordinară a personajelor. Este o carte care te va face să te gândeşti mult mai des la Dumnezeu decât ai făcut-o până la momentul citirii. Ceea ce pe mine m-a făcut, după cum am şi recunoscut de faţă cu auditoriul.

Vedeta evenimentului, Răzvan Nicula, a mulţumit călduros tuturor prietenilor care au fost prezenţi, dar şi celor care n-au putut să vină din varii motive, dar îi vor lua romanul la citit. Înainte de a porni către mulţimea nerăbdătoare de autografe a zis că aşteaptă critici şi laude. Nu ştiu câte critici vor fi, dar sunt sigur că vor fi foarte multe laude.

Ca de obicei, la final, iată câteva poze de la prefericitul eveniment: