Citeşti, apoi o închizi, o laşi deoparte, te iei cu altele şi-apoi te trezeşti peste un ceas sau o zi că-ţi vin în minte fraze sau imagini din ea şi te regăseşti zâmbind.

Astfel spune Claudiu Săvescu despre “A fi sau a nu Wi-Fi”. Vedeți mai jos.

Pare că “simte enorm şi vede monstruos”. Doar pare. Şi nu mă refer la autor, ci strict la cartea care îți lasă impresia c-ar avea propria voință, viață şi ritm. Mai degrabă frumoasă decât faină, indiferent că s-ar întâmpla să fie prima sau doar una dintre ele. Însă cu adevărat frumoasă pentru că ştie să demonstreze că poate sta singură în picioare, că nu ezită când păşeşte şi nici nu are nevoie de sprijinul sau suportul unui adult.

Fantezistă, inteligentă, malițioasă pe alocuri (absolut fără nici o intenție, asta e mai mult decât evident!) şi lăsându-ți non-stop impresia că putea răsări în mintea oricărui alt mioritic, se întâmplă că a fost (şi putea fi) scrisă doar de Adrian Voicu pentru simplul motiv că fără o aparentă nelinişte iscoditoare (se aude acolo, în spate, Neliniştitule?) era aproape imposibil să cuprindă într-o pagină ceea ce alții includ în 10 sau 100.

Mi-am luat libertatea de a cuteza la îndrăznețul “frumos” nu pentru a lăuda cu orice preț, cât mai ales datorită faptului că pune ceva în tine. Indiferent că o citeşti cap-coadă fără să o laşi din mână sau doar o frunzăreşti, îţi aşază fară nici un efort zâmbet pe față, veselie şi optimism în suflet şi, nu în ultimul rând, te scoate din cotidian. Mai ales prin cotidianul întâmplărilor.

Citeşti, apoi o închizi, o laşi deoparte, te iei cu altele şi-apoi te trezeşti peste un ceas sau o zi că-ţi vin în minte fraze sau imagini din ea şi te regăseşti zâmbind, aşa, de nicăieri. Totul la doar 20 de lei. Sau două sute de mii. La o adică, un pachet de ţigări şi-o bere mai necurvită. Dar o poți lua în avion sau în tren. O poți lua în metrou sau în autobuz; în locuri unde nu prea merge nici alcoolul şi nici tutunul. Şi-are şi efect mai durabil, mai sănătos, mai agreat de medicii din România.

Horia Gârbea nu ezită să o aşeze în vecinătatea lui Caragiale sau Muşatescu. Dreptul lui. Treaba lui. Eu prefer să presupun că are până şi 4G chiar dacă autorul nu dezvăluie misterul pe secţiunea asta. Şi-atunci vorbim de o modernă, de ultimă generație, nu de o clasică de luat ochii musafirilor, ci un gadget “must have” al lui 2015.