Debut personal la Clubul Dramaturgilor-ICR

În minunata seară de 29 aprilie din anul 2014 s-au întâmplat câteva evenimente culturale pe mapamond, dar cel mai important pentru mine a fost debutul personal în lumea Thaliei cu multaplaudata piesă “Familia, această celulă de bază a societăţii cu rate la bancă, serviciu stresant, amor nebun şi proteza bunicii”.

După aplauzele, îmbrăţişările şi pupăturile multiple au urmat criticile. Domnul Nicolae Havriliuc  şi câţiva spectatori care au luat cuvântul, printre care se numără şi fostul meu coleg de bancă din Şcoala Militară, Cenţiu Drugău, au fost 100% de partea piesei mele, doamna Lucia Verona cam 90%, domnul Dinu Grigorescu a fost juma-juma, iar în proporţie de cel mult 25%, domnul Candid Stoica.

Maestrul Horia Gârbea, preşedintele Filialei Dramaturgie Bucureşti şi neobosit amfitrion al Clubului Dramaturgilor, a remarcat continuitatea acţiunii şi coerenţa ideilor de-a lungul întregii piese, fapt neîntâlnit nici la autori consacraţi.

Domnia sa a mai remarcat şi faptul că evenimentul de aseară a reprezentat un record de audienţă pentru Clubul Dramaturgilor, Sala Mare a Institutului Cultural Român devenind neînchipuit de mică.

Mulţumesc din suflet, inimă şi întreaga mea fiinţă actorilor Oana Berbec, Silviana Vişan, Larisa Enache, Ionel Barac, maestrului Horia Gârbea pentru constanta susţinere, Institutului Cultural Român şi Clubului Dramaturgilor pentru găzduire şi organizare şi Radio România Cultural pentru sonorizare.

Pentru mine a fost cu siguranţă o seară de neuitat, iar asta se datorează, nu în ultimul rând, celui mai frumos, mai bun şi mai generos public din câte există pe acest pământ, reprezentat de prietenii mei din pozele de mai jos.

Vă mulţumesc din suflet şi mă înclin.

Mulţumirile pentru fotografiile realizate cu inspiraţie şi dichis merg către Georgiana Simionescu şi Florin Biolan.

4 Comments

  1. Vă mulțumesc eu în numele Clubului pentru propunerea textului și realizarea spectacolului (să nu uităm că nu ați avut un regizor profesionist) ca și pentru mobilizarea unui public excelent. În fond rolul dramaturgului e să umple sălile.

3 Trackbacks / Pingbacks

  1. Neliniştitu' » Post Topic » Debutat-am!
  2. Adrian Voicu – debut de excepţie în dramaturgie | Stropi de suflet
  3. Cronica subiectivă a unei naşteri îndelung aplaudate « Nevermore

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*