Pe la începutul anului ce tocmai se pregătește să plece, mai precis prin februarie, în recenzia la antologia 1918 – Ce-ar fi fost dacă n-ar fi fost. Istorii contrafactuale, domnul Radu Ilarion Munteanu scria pe blogul domniei sale următoarele: ”Când citeşti un titlu precum Venise iarăşi toamna şi nălucile cântau la vioară, te aştepţi la o proză cu accente melancolice. Chiar lirice. Exact cu asta eşti servit. Toate celelalte texte care au răspuns la temă au apelat, în diferite moduri, la ficţiune. La fantastic chiar. Adrian Voicu propune o soluţie de extremă subtilitate. E cea mai emoţională piesă din ansamblu. Cumva un pandant al distopiei dure din O vizită la 1925.”
Lucru care nu numai că m-a bucurat peste poate, dar m-a și onorat extrem cu atât mai mult cu cât în antologia respectivă semnează autori precum Mihail Gălățanu, Radu-Ilarion Munteanu, Şerban Tomşa ori Dănuț Ungureanu.
Asupra aceluiași volum revine elogios domnul Icu Crăciun în toamnă, în revista Răsunetul.
Apoi, de Ziua Copilului am lansat cu mare hai Astă seară râdem în familie în prezența minunatei mele editoare, Loredana Tîrzioru, și a unei mulțimi de prieteni știuți ori abia cunoscuți.
Mulțam fain că ați fost alături de scrierile mele și-n anul ce se duse și deie Domnul să ne recitim sănătoși și-n anul ce bate la ușă.
La mulți ani cu sănătate și cărți faine!
Leave a Reply