Sous un doux soleil d’avril, filtré à travers la superbe coupole du Grand Palais, j’ai eu le plaisir de m’adresser aux Parisiens — et pas seulement — à propos de « trois des plus beaux livres humoristiques que nous avons jamais lus », comme les ont généreusement appelés les formidables équipes de l’Institutul Cultural Român din Paris : « Histoires de l’aéroport et des alentours », « Histoires de l’aéroport et des alentours font leur retour » et « Un cochon et quatre braves ».
Le stand de la Roumanie, judicieusement placé cette année, respirait l’air frais de la sortie — un petit privilège —, un peu au-delà du stand de Le Point, tel un lieu de halte pour les pressés et une invitation discrète pour les curieux.
La journée s’est écoulée avec naturel, pleine et harmonieuse : des livres nombreux et beaux, des rencontres qui se nouent sans effort, des visages lumineux.
Bogdan Alexandru Stănescu et Radu Găvan — à la fois talentueux et chaleureux —, le maître Dan Burcea et Madame Mala Bărbulescu, et, au cœur de tout cela, l’équipe chaleureuse de l’Institut Culturel Roumain de Paris (Doina, Anca, Pompiliu, Gabriela, Simina), avec laquelle nous avons échangé, non sans humour, de simples présents : des Raffaello contre quelques pommes.
Je suis reparti avec une dédicace de BAS — un petit signe d’estime —, mais surtout avec ce sentiment rare d’avoir été exactement là où il fallait être.
Il y a eu des collègues, des lecteurs curieux de la littérature roumaine, et des rires — beaucoup de rires —, surtout lorsqu’un monsieur pressé m’a demandé, avec une nonchalance désarmante, un sac pour ses livres.
L’organisation m’a semblé plus claire et mieux pensée que l’an dernier ; même les détails — le parfum des gaufres chaudes sur les balcons — ont contribué à une atmosphère vivante, sans jamais être étouffante.
L’accès a été régulé avec soin, et peu après 16 heures, il a été annoncé que le Grand Palais avait atteint sa capacité, tandis que, derrière les portes, des centaines d’autres visiteurs attendaient patiemment, billet en main.
Je reste profondément reconnaissant envers l’Institutul Cultural Român din Paris et l’Ambasada României în Franța pour l’invitation, la confiance et l’honneur de clore la deuxième journée du festival.
Mes remerciements vont également aux collègues, aux lecteurs, ainsi qu’à Gabriel, Ramona et Mădălina, avec qui j’ai prolongé la soirée en conversations et en éclats de rire.
La journée s’est achevée, comme une phrase bien dite, par la réception offerte par Madame Ioana Bivolaru, ambassadrice de la Roumanie en République française, à l’Ambassade — une conclusion élégante pour une journée riche de sens et de lumière.
Je vous embrasse tous — au plaisir de nous revoir, et surtout avec joie.
***
Sub un soare blând de aprilie, strecurat prin superba cupolă a Grand Palais, am avut bucuria de a le vorbi parizienilor — și nu numai — despre „trei dintre cele mai faine cărți umoristice pe care le-am citit vreodată”, cum le-au numit, cu generozitate, inimoșii de la Institutul Cultural Român din Paris: „Histoires de l’aéroport et des alentours”, „Histoires de l’aéroport et des alentours font leur retour” și „Un cochon et quatre braves”.
Standul României, așezat inspirat anul acesta, respira aerul proaspăt al ieșirii — un mic privilegiu —, undeva dincolo de standul Le Point, ca un loc de popas pentru cei grăbiți și o invitație discretă pentru cei curioși.
Ziua a curs firesc, rotund: cărți multe și frumoase, întâlniri care se leagă fără efort, chipuri luminoase.
Bogdan Alexandru Stănescu și Radu Găvan — deopotrivă talentați și prietenoși —, maestrul Dan Burcea și doamna Mala Bărbulescu, iar, în miezul tuturor, echipa caldă a ICR Paris (Doina, Anca, Pompiliu, Gabriela, Simina), cu care am schimbat, cu haz, daruri simple: bomboane Raffaello pentru câteva mere.
Am plecat și cu un autograf de la BAS — un mic semn de prețuire —, dar mai ales cu sentimentul acela rar că ai fost exact unde trebuia să fii.
Au fost colegi, cititori curioși de literatura română, și râsete — multe râsete —, mai ales când un domn grăbit mi-a cerut, cu o nonșalanță dezarmantă, o pungă pentru cărți.
Organizarea mi s-a părut mai limpede și mai bine așezată decât anul trecut; până și micile detalii — mirosul de gaufre calde de pe balcoane — au contribuit la o atmosferă vie, dar deloc sufocantă.
Accesul a fost temperat cu grijă, iar puțin după ora 16:00 s-a anunțat că Grand Palais își atinsese capacitatea, în timp ce, dincolo de uși, alte sute de vizitatori așteptau, răbdători, cu biletele în mână.
Rămân recunoscător Institutul Cultural Român din Paris și Ambasada României în Franța / Ambassade de Roumanie en France pentru invitație, pentru încredere și pentru onoarea de a încheia cea de-a doua zi de festival.
Mulțumirile mele merg și către colegi, cititori, și către Gabriel, Ramona și Mădălina, alături de care am prelungit seara în povești și hohote de râs.
Ziua s-a încheiat, ca o frază bine rostită, cu recepția oferită de doamna Ioana Bivolaru, ambasadoarea României în Republica Franceză, la sediul Ambasadei — un final elegant pentru o zi care a avut, din plin, rost și lumină.
Vă pupăcesc pe toți — să ne revedem cu bine, și mai ales cu bucurie.
Click pe link și veți vedea preafrumosul filmul al zilei – Une journée, cent secondes.