Probleme la baie

În jurul unui doişpe noaptea, descălecam în N’Djamena, la un hotel din imediata vecinătate a fluviului Chari, cerând disperaţi camere. Ăla de dincolo de tejghea nu cunoştea decât un singur răspuns: “Pa de şambre!”.

În ciuda protestelor noastre sub formă de înjurături sincere, recepţionerul o ţinea p-a lui, ba încă ne făcea semn către fotoliile din hol, cum că „il son tre confortable“. Pe la unu şi jumătate din noapte ne-am prins că e o bătălie pierdută, am ales fiecare câte-un fotoliu, ne-am tras geamantanele sub picioare şi ne-am culcat.

Prin creierii nopţii mi se face de mers la baie. Trec agale pe lângă toaleta de cucoane, care avea uşa întredeschisă şi s-auzea apa curgând. „O inundaţie e tot ce ne lipseşte“, îmi spun şi dau uşa la o parte. Numai că în continuare, ia de vezi tablou: Candy, colega noastră stewardeză, goală de la brâu în jos, stătea crăcită cu un picior în aer şi unul pe planetă, spălându-şi de zor fofoloanca într-una dintre chiuvete. Am salvat imaginea în memorie şi, ca să nu plec la fel de discret cum am apărut, bag un „Bau!“ scurt.

Fata s-a transformat instant în statuie despicată la picioare şi cu-o mână între craci, iar după două secunde s-a pus pe chirăit de ziceai că-i alarmă antiaeriană. Uimit de câţi decibeli ascunsese până atunci în ea, m-am întors rapid şi mi-am pierdut urma în toaleta masculilor.

Pe hol începuse se se audă forfotă şi l-am auzit pe Babu înjurând de zor vocea care nu se mai oprea din ţipăreală. Am zis că e momentul să-mi fac şi eu apariţia, pozând în mirat:

– Foc? Apă? Viol?

În faţă mi s-au prezentat două siluete masculine care tocmai ce năvăleau în toaleta femeilor. Nevinovat, intru şi eu. Acum tabloul se prezenta cam aşa: eu, Babu şi Boieru urmăream mesmerizaţi o nebună semi-goală, care împrăştia picuri de apă mai ceva decât arteziana din Cişmigiu şi care se mişca ameţitor de repede, încercând să-şi adune hainele scăpate pe jos periodic.

O clipă am crezut că face asta intenţionat, ca să ne holbăm la ea, da’ la cât de tare ţipa „Ochiupé! Ochiupé!“ şi se agita precum o găină lovită de streche cronică, am eliminat această posibilitate.

Biata Candy, fusese lovită decisiv de surpriza de-adineaori, pentru că nici măcar nu se uita la cine intrase peste ea. Era năucită complet în disperarea ei nudă.

I-am luat pe ceilalţi, am închis uşa şi râdeam ca nebunii. De parcă nu ne era de ajuns, apăru şi Panseluţă cu părul explodat aleator şi tridimensional, frecându-se de zor cu o mână la ochiu’ cât ceapa de apă şi cu cealaltă controlându-şi starea ouălelor personale. Peste toate astea suprapuse şi un căscat cu o deschidere uriaşă.

– Ce dreacu’ aveţi, mă? Sunteţi proşti? îngăimă el, schimbând mâna de la ouă la nas.

– Bă, nu te mai furişa aşa pe la spate că-mi sperii nervii cu mufa asta! Iar ai dormit pe grătarul de mici? am strigat eu la el şi, vup!, l-am vârât pe uşa toaletei.

Au reînceput ţipetele amestecate cu „Ochiupeee!“ şi „Perversule, fir-ai al dracu’ de labagiu, ieşi afarăăă!“.

Două secunde mai târziu, Panseluţă ieşea total revigorat, întrebându-se ce dracu’ căuta el acolo, de ce Candy avea chiloţii tanga luaţi cu spatele în faţă şi de ce râdeam de el mai aprig decât de obicei. Nu mai bine rămânea pe dulapul din bucătărie pe care dormise toată noaptea? Şi culmea-culmilor: de unde ştia nebuna aia că era labagiu? (Asta-i de la mine, he-he! Nu s-a dovedit nimic, niciodată.)

Răsăritul ne-a prins stând pe fotoliile care ne serviseră de paturi şi repovestind filmul vizionat la toaleta pentru dame. Când a apărut Candy, am pozat în îngeraşi care-şi muşcau limbile să nu râdă. O bună bucată de vreme ne-a povestit cum că, în timp ce-şi făcea cuminte toaleta de dimineaţă şi se spăla pe dinţi şi faţă, au intrat peste ea nişte francezi, perverşi din naştere. Noroc cu Panseluţă că a apărut şi ăia s-au speriat şi s-au cărat, că cine ştie ce se putea întâmpla.

– Atunci, de ce m-a făcut pe mine labagiu? se întreba Panseluţă după ce Candy se depărtase puţin la o ţigară.

– Cred că e încă sub şoc de când te-a văzut cu faţa aia de parcă o ţinuseşi sub cur, l-am potolit. Bine că a zis că i-ai speriat pe agresori, deci ai picat bine.

– Mda, mda… mormăi Panseluţă şi a dispăru gânditor în toaleta femeilor.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*