J’ai commencé exactement il y a 8 mois les discussions avec mon éditeur, Thomas Boitel d’Atramenta/Stylit, c’est-à-dire au début du mois d’avril de cette année.
« Qu’est-ce que tu m’envoies cette fois-ci ? », m’a-t-il demandé en riant, et j’ai été très surpris quand il m’a dit qu’il lisait beaucoup de manuscrits, mais que mon dernier manuscrit lui avait fait tellement plaisir, étant même meilleur que les précédents. « C’est si bien écrit qu’on pourrait en faire un film », a-t-il ajouté à ma grande joie et mon grand plaisir.
Il semble qu’il ait vraiment beaucoup aimé mes nouvelles, car voici ce qu’il a écrit sur la quatrième de couverture :
« Né en Roumanie et vivant maintenant en France, Adrian Voicu a de très nombreux souvenirs à partager de son pays d’origine.
Au fil de ces 20 nouvelles humoristiques, vous découvrirez son enfance dans un village roumain où transporter une truie en chaleur dans sa voiture était presque normal, son adolescence où se faire passer pour un ours pour terroriser ses parents et grands-parents était le meilleur divertissement, ses années au lycée militaire et l’invention accidentelle de la recette de la poule infusée au Ricard, et enfin ses premiers pas dans la vie d’adulte, qui expliqueront pourquoi il n’a plus jamais été invité à un mariage depuis.
Après “Histoires de l’aéroport et des alentours”, ses anecdotes au travail, et “Le paradoxe du bouton d’ouverture de la porte”, ses anecdotes de père, remontez dans le temps avec l’auteur pour découvrir d’où lui vient cet esprit farceur qui nous fait tant rire depuis ! »
L’homme de culture et critique littéraire Dan Burcea m’a fait l’honneur de s’occuper de la préface du livre en écrivant :
« S’il y a une chose dont on ne peut surtout pas douter dans la prose de l’écrivain Adrian Voicu, c’est son incroyable capacité d’extraire de la réalité ambiante un humour contagieux qui illumine toute la matière narrative qu’il façonne avec art. Ce tome ne fait pas exception. Il réitère la règle censée nous conduire vers les jours heureux de son enfance et de son adolescence, avec en prime un émerveillement qui se nourrit de son insatiable soif d’anecdotes mémorables et croustillantes.
Adrian Voicu a le talent d’un conteur hors pair et le regard capable de détecter la couche de drôlerie marrante, hilarante et souvent gaillarde qui fait de ces mots des dragées de bonheur qu’on savoure longtemps après la lecture. En cela, son incroyable talent consiste à convoquer en urgence sa famille, surtout grand-mère et grand-père, mais aussi villageois et même tout ce qui vit autour, animaux de la ferme et même ceux de basse-cour, pour créer de tout ce monde des personnages truculents dont la première qualité est leur attachante présence, comme un miroir grossissant où l’on peut voir la vraie nature des humains qui les entourent.
À l’origine de cet univers enchanté réside ce que l’auteur a gardé de son enfance et des histoires racontées surtout par son père durant les longues soirées d’hiver à la campagne : “Quand la nuit tombait […] mon père me lisait des contes immortels d’un livre oublié par le temps, avec des princes charmants explorateurs, des princesses et des villages aux noms magiques. […] Et chaque soir, mon père me lisait la même histoire, mais à chaque fois différemment, avec des ajouts et des omissions, de sorte que le conte était nouveau à chaque lecture.”
Cette redite ne fait que réitérer les histoires qui s’enchaînent dans la mémoire de l’enfant et qui ressurgiront dans les pages de ce volume qui célèbre la grande fête littéraire proposée ici par Adrian Voicu. Les princes charmants et les princesses de son enfance se remettent en selle et poursuivent le rythme alerte d’un temps jamais oublié, jamais abandonné et restitué dans les pages de ce livre qui nous invite à redevenir enfants à notre tour. »
Je ne vous en dis pas plus, je vous invite à vous en rendre compte par vous-mêmes et à prendre plaisir à lire ce nouveau volume de ma plume, publié dans la langue de Molière.
La distribution est assurée par Hachette Livre, le plus grand groupe d’édition de langue française et le deuxième au niveau mondial, avec un réseau de 10 000 librairies, comprenant des librairies traditionnelles et les principales grandes chaînes comme la Fnac, Cultura et Decitre.
Le livre papier peut être trouvé dans les librairies classiques ou commandé sur Atramenta, Amazon, Fnac, Decitre, Eyrolles etc, et la version numérique est disponible sur Amazon, Fnac, Decitre, Cultura, Apple Books, Kobo, Eyrolles etc.
Je remercie du fond du cœur Thomas et sa maison d’édition pour le merveilleux travail qu’ils ont accompli pour la publication de ce superbe volume, je remercie du fond de l’âme le maître Dan Burcea pour ses encouragements, son soutien et sa patience dans la lecture, et je vous remercie, vous qui achèterez le livre et qui prendrez autant de plaisir à le lire que j’en ai eu à l’écrire.
Am început fix acum 8 luni discuțiile cu editorul meu, Thomas Boitel de la Atramenta/Stylit, adică la începutul lui aprilie anul curent.
”Ce-mi mai trimiți de data asta?”, m-a întrebat râzând și nu mică mi-a fost surpriza când mi-a spus spus că citește multe manuscrise, dar acest ultim manuscris al meu i-a făcut atât de multă plăcere, fiind chiar mai bun decât cele de dinainte. ”E așa de fain scris, că poți să faci un film după el”, a adăugat spre marea mea bucurie și încântare.
Și se pare că într-adevăr i-au plăcut mult povestirile mele, pentru că iată ce mi-a scris pe coperta a IV-a:
”Născut în România și trăind acum în Franța, Adrian Voicu are multe amintiri de împărtășit despre țara sa natală.
Pe parcursul celor 20 de nuvele umoristice, veți descoperi copilăria sa într-un sat românesc unde transportarea unei scroafe în călduri cu mașina era aproape normală, adolescența sa, când se făcea că e urs pentru a-i teroriza pe părinți și bunici, fiind cel mai bun divertisment, anii săi de liceu militar și invenția accidentală a rețetei de pui infuzat cu Ricard, și, în final, primii pași în viața de adult, care vor explica de ce nu a mai fost invitat niciodată la un nunta de atunci.
După ”Povestiri din aeroport și de pe lângă”, unde ne spune poveștile sale de la serviciu, și ”Paradoxul butonului pentru deschis ușa”, cuprinzând povestirile lui din viața de familie, acum sunteți invitați să vă întoarceți în timp cu autorul pentru a descoperi de unde îi vine acest spirit șugubăț care ne face să râdem atât de mult!”
Omul de cultură și criticul Dan Burcea, mi-a făcut onoarea de a-mi scrie prefața cărții și iată ce mi-a scris:
„Dacă există un lucru de care nu te poți îndoi legat de proza lui Adrian Voicu, acela este capacitatea sa incredibilă de a extrage din realitatea care-l înconjoară un umor contagios capabil să lumineze toată materia narativă pe care reușește de fiecare dată să o modeleze cu aceeași măiestrie.
Nici acest volum nu face excepție. El readuce în prim plan zilele fericite ale copilăriei și adolescenței autorului, la care acesta adaugă drept cadou uimirea din care se hrănește setea sa insațiabilă de anecdote memorabile și suculente.
Adrian Voicu are talentul unui povestitor de neegalat și o privire acută în a sesiza stratul de umor deseori nonșalant care îmbracă într-o savuroasă glazură cuvintele cu care te poți desfăta mult timp după ce le-ai citit. Evocarea familiei, în special a bunicii și a bunicului, dar și a sătenilor și a tot ce trăiește în jurul lor, a animalelor de fermă și chiar a celor de curte, îl ajută să creeze personaje truculente a căror primă calitate este prezența lor atașantă, ca o oglindă fermecată în care se poate descoperi adevărata natură a oamenilor din jur.
La originea acestui univers fermecat se află moștenirea din copilărie a autorului, în special din poveștile spuse de tatăl său în serile lungi de iarnă de la țară: „Când se lăsa noaptea […] tatăl meu îmi citea povești nemuritoare dintr-o carte uitată de timp, cu prinți fermecători, prințese și sate cu nume magice. […] Și în fiecare seară tatăl meu îmi citea aceeași poveste, dar de fiecare dată diferit, cu adăugiri și omisiuni, astfel încât povestea era nouă de fiecare dată când o ascultam”.
Această repetiție vesperală nu face decât să reitereze poveștile ce se vor păstra în memoria copilului și pe care le vom regăsi în paginile acestui volum, invitându-ne să participăm la marea sărbătoare literară propusă acum de Adrian Voicu. Prinții fermecători și prințesele copilăriei sale se reîntorc ca prin minune și continuă ritmul viu al unui timp niciodată uitat, niciodată abandonat și restituit în paginile acestei cărți ce ne invită să redevenim la rândul nostru copii.”
Nu vă zic mai multe, vă invit să vă convingeți singuri și să vă bucurați citind acest nou volum al meu apărut în limba lui Molière.
Distribuția este făcută de către Hachette Livre, cel mai mare grup de edituri în limba franceză și al doilea din lume, cu o rețea de 10.000 de librării, inclusiv librării tradiționale și principalele lanțuri importante precum Fnac, Cultura și Decitre.
Cartea pe hârtie poate fi găsită în librăriile clasice sau comandată pe Atramenta, Amazon, Fnac, Decitre, Eyrolles etc, iar în format digital este de găsit pe Amazon, Fnac, Decitre, Cultura, Apple Books, Kobo, Eyrolles etc.
Îi mulțumesc din inimă lui Thomas și editurii sale pentru minunata treabă pe care au făcut-o pentru publicarea acestui superb volum, mulțumesc din suflet maestrului Dan Burcea pentru încurajări, suport și răbdarea lecturii, vă mulțumesc vouă, celor care veți cumpăra cartea și vă veți bucura citind-o cel puțin la fel de mult cât m-am bucurat eu scriind-o.
Leave a Reply