Drumul templierilor prin Ţările Române – Partea a 2-a, Craiova, Slatina şi Piteşti

15.06.2011

Dimineaţa era embrionară când am plecat din Bucureşti, dar când soarele se făcuse răsărit de o juma’ de oră, descindeam în minunata cetate a Craiovei. Deşi calculasem perfect timpul ca să ajungem măcar cu o jumătate de oră înainte de intrarea în Matinalul de la TVR Craiova, din pricină de sensuri unice şi alte lucrări executate de edilii olteni, am descins în sediul Televiziunii pe la 8 fără 5.
„Aţi întârziat”, a sărit o doamnă pe mine de cum m-a zărit, „deci vom sări peste machiaj”. „Intraţi în direct în… 10 minute”, mi-a aruncat altcineva. „Cipriane, tată”, fac eu partenerului meu de aventuri, „am nişte emoţii… de-abia pot să respir pe nară! N-am fost niciodată într-un studio d-ăsta, ci doar într-unul d-ăla cum erau pe vremuri, cu saltea şi ladă de perne, jucam pitita cu sor-mea!” „Tătuţule, fii atent aci!”, veni Ciprian sfătos către mine. „Nu e mare scofală, eu am fost într-un studio TV când eram Şoimu’ Patriei, la corul grădiniţei. Te relaxezi, respiri şi aia e! Da’ vezi să te uiţi tot timpul la cameră, să urmăreşti becu’ roşu, că aia e camera care te preia la imagine.”

Imediat cum a terminat de zis, hopa!, apare un domn cu nişte fire legate la o cutie şi începe să le monteze pe Ciprian al meu. „Păi, eu nu…”, făcu Ciprian. „Intraţi amândoi, că v-am pus pe desfăşurător, da?”, interveni un personaj ce se va dovedi mai încolo a fi ultrasimpatica Anca Dindirică, realizatoarea Regional Café. „Să urmăreşti becu’ roşu, tătuţule!”, i-am zis râzând lui Ciprian, intrând în studio.
Într-o mică pauză,cât au ieşit rocării de la Floarea Soarelui, i-am cunoscut pe Alina Şerban şi Marian Politic, moderatorii minunatei emisiuni matinale. Eh, personajele astea două, mi-au luat emoţiile cu mâna! Faini oameni, să dea boala! Au urmat un sfert de oră de neuitat, pe care vi-l împărtăşesc mai jos:

Frumoasă echipă, faini oameni, adevărate amintiri… Am plecat cu inima plină şi cu încă vreo doi prieteni la dosar.
Mulţumim frumos doamnei directoare Aurelia Popescu, realizatoarei Anca Dindirică, Alinei şi lui Marian pentru nemaipomenita experienţă. Cum spuneam, am cam veni săptămânal pe la voi, că tare bine ne-am simţit!

Am lăsat studioul TVR Craiova în urmă, şi am pornit la Librăria Şcolii unde i-am cunoscut pe Gabriela Gheorghişor (Revista „Ramuri”), scriitorul Nicolae Coande (Teatrul Naţional), poetul Ion Maria şi domnul Dumitru Glodeanu (Teatrul Naţional), oameni de mare omenie, care ne-au făcut să ne simţim de parcă nu ne-am fi văzut de ieri.
Deşi a avut puţin timp la dispoziţie pentru lectura „Templierilor”, din cauza unor încurcături de adrese pe la poştă, domnul Coande a vorbit foarte amănunţit despre romanul subsemnatului, mărturisindu-ne că e cartea care-i aduce alinare sufletului după tot amarul zilnic.
Autografele au curs râuri, ramuri şi, după încă vreo două-trei probleme organizatorice, ne-am luat la revedere de la craioveni şi a trebuit să ne grăbim către Slatina.

Mulţumim frumos domnului Coande pentru promovare şi amabilitatea cu care ne-a primit, mulţumim din suflet tututor celorlalţi participanţi şi sperăm ca data viitoare să avem timp să stăm şi la un pahar de vorbă la o terasă din preafrumosul centru.

La Slatina, oraşul de baştină al inegalabilului Mario Demezzo, am avut parte de cea mai călduroasă lansare. Domnul Paul Matiu, directorul Bibliotecii Judeţene „Ion Minulescu”, a fost o gazdă perfectă, iar domnul Dumitru Sârghie, neobositul fondator al ziarului „Linia Întâi”, s-a dezlănţuit într-o cronică pe patru pagini, oameni buni! A fost cea mai ţapănă cronică pe care am auzit-o la vreuna dintre lansări, iar faptul că „Templierii” i-au plăcut atât de mult unui Om ca domnul Sârghie, nu poate decât să mă onoreze peste poate.
Urmară lume-lume, oltence frumoase, pupături şi îmbrăţişări.
Oameni buni, vă mulţumim pentru tot, să dea Dumnezeu să nu vă schimbe nimic, nici măcar vremurile astea…

În timp ce făceam poze de zor la modificatul în bine (zic eu, că demult nu-l mai văzusem) centru al Piteştiului, numa’ ce-am dat nas în nas cu prietena Simona Fusaru, sufletul şi inima lansării de la Piteşti. Din cauza Simonei am cunoscut doi oameni atât de minunaţi, că dacă n-ar fi existat, cu siguranţă ar fi trebuit inventaţi! Spun aci de alţi doi mari fani ai „Templierilor” (Simona era deja, se subînţelege, he-he!), poeta Denisa Popescu şi domnul Liviu Martin, un coleg mai mare de liceu militar şi, printre multe alte calităţi şi aptitudini, cititor profesionist.
Cuvintele celor doi distinşi vorbitori, dar şi ale Simonei, m-au făcut să las la o parte emoţiile şi să mă simt ca şi când aş purta o discuţie cu prietenii la un pahar de vin. Atâta relaxare n-am mai simţit de multă vreme… S-a râs mult şi ne-am simţit tare, tare bine! Din păcate, timpul s-a scurs foarte repede şi a trebuit din nou să plecăm…

Mulţumiri multe, multe, Simona, pentru tot ce-ai făcut pentru noi (şi pentru borcanul cu mirodenii magice), mulţumim doamnei Denisa Popescu şi domnului Liviu Martin pentru cuvintele frumoase şi pentru invitaţia la un eveniment mai amplu, mulţumim doamnei Ştefan pentru găzduire.